|
IUBITA MEA, PATRIA MEA
Ce sa-ntâmplat cu tine, iubita mea
ce suferinţă te străbate, tu, ţara mea
pline de zăcăminte ascunse sub graţii de lumină
şi promisiuni?
Cine te mai strânge în braţe, iubita mea,
cine îţi mai fură trecutul, cine îţi
hotărăşte viitorul:
tu, iubita mea jucată la zaruri, cântărită din
priviri
şi, până la urmă, uitată de toţi
într-un manual
scris pe un colţ de masă în cea mai cruntă
beţie a istoriei?
De ce eşti tu, iubita mea, mamă şi curvă cu
toţi străinii
care te-au amăgit, care te-au smintit?
Tu, iubito, tu, patria mea
scuipată printre dinţii unei străine vorbiri,
mă recunoşti?
Vin către tine, vorbesc despre tine
cu toţi munţii, cu toate apele, cu toţi morţii
războaielor mondiale
care îmi atârnă la gât şiraguri de cruci,
cu toate mânăstirile spânzurând pe dealuri înmiresmate de
morţi.
Ce s-a întâmplat cu tine, iubita mea, ţara mea,
patria mea tăcută
şi iertătoare şi răbdătoare?
De ce nu-ţi mai sărut pământul în aceeaşi
limbă
Cântată de cei vechi la ospeţe?
TRAIAN T. COŞOVEI
|
