|
Gânduri pentru colegi
şi ( pentru) profesori deopotrivă
Bucuria anonimatului
În grăbita
noastră viaţă, prinşi în cleşte de ghearele
tumultuoaselor evenimente, am crezut, poate, că timpul stă pe
loc pentru noi. Încercând acum să facem un scurt popas, descoperim
că sunt atâţia câţi trebuie anii care s-au scurs. Ne mai
salvează de nostalgie vrednicia faptelor celorlalţi. În ei
şi în faptele lor, ne regăsim entuziasmul şi
prospeţimea tinereţii.
Iată-ne
laolaltă ca la o poruncă a dorului din noi. E dorul după
visele de diamant şi după nesăbuinţele energiei de
altădată. Multe din dorinţele noastre s-au împlinit, iar
energiile ni s-au mai aşezat în matcă. Doar timpul ne
ceartă aparent risipitoarea vieţuire. Avem însă dreptul
să ne uităm în urmă. Căci făptuirile
promoţiei au rodire.
Nu pentru roade
suntem acum împreună, ci pentru că avem credinţa
datoriei împlinite şi a lucrului bine făcut.
Vreau să
vă mulţumesc pentru că suntem din nou împreună
şi pentru că prezenţa voastră e semnul iubirii
frăţeşti.
Suntem aproape de
capătul profesiei, mulţi
chiar am încheiat-o.
Avem în priviri
aceiaşi strălucire care parcă spune pentru noi: ne-am
făcut datoria faţă de neam şi faţă de noi
înşine, după puteri de fiinţe muritoare.
Din demnitatea profesiei
ce ne-am ales-o fiecare şi-a tras seva, demnitatea noastră de
fiinţe umane.
Vă
mulţumesc pentru această bucurie a comuniunii şi am
credinţa că bunul Dumnezeu ne va mai rândui asemenea popasuri
ale frăţietăţii.
Un Coleg
|
